MOLDOVENII IN ITALIA

Sa ajutam aceasta fetița sa se întoarcă acasă împreuna cu Mamica si bunicuțele ei. In urma incendiului din casa lor au ramas doar rovine si cenușă... Sa ne unim împreuna cit de puțin nu ar fi - pentru ei va fi TOTUL! Pentru contact: Nicolae Popa 00373(76)745392

Cei mai mulţi dintre cei cinstiţi pun mare preţ pentru un post de mâncare… dar asta nu-i destul. … Adevăratul post este sufletesc: reţinerea cu orice chip de la a nu mai judeca, a nu mai vorbi de rău – un lucru atât de grav şi care se face atât de uşor.

Pomana reprezintă o altă dimensiune a faptelor bune. Fă o pomană altfel! Poti sa participi si tu oferind dulciuri, prajituri sau sarate la sarbatoarea Sfintului Pasti, ce il v-om sarbatori impreuna cu copiii nevoiasi la centrul de caritate, pe data de 13 aprilie. Te îndemnăm să fii tu omul care aduce schimbarea în mintea oamenilor din jurul tău. Oferă un exemplu prin ceea ce faci și fă bine celor care au cu adevărat nevoie de el. Toţi cei care doresc să facă acest gest de bunătate ne puteti contacta la numarul : 00373(76)745392 domnul NICOLAE POPA Nu există bucurie mai mare decât să faci bucurii. Nu există fericire mai mare decât să-i faci pe nefericiți fericiți!

Primăvara e când nu regreţi nimic. Primăvara e când treci pe stradă şi zâmbeşti necunoscuţilor, fără motiv. Primăvara e când îţi eşti ţie însuţi de ajuns să fii fericit. Primăvara e când te opreşti să dăruieşti şi îl întrebi pe cerşetor cum îl cheamă. Se uită mirat la tine. L-ai văzut! Ai văzut că e om. E primăvară! Primăvara e când te opreşti să vorbeşti cu un căţel care doarme întins la soare. Cu o gărgăriţă ce s-a aventurat pe o frunză. Cu un prieten cu care n-ai mai vorbit de un milion de ani. Cu bătrâna din colţ care vinde usturoi şi e supărată că pe ea n-o iubeşte nimeni de 1 Martie. Primăvara e când iubeşti şi nu aştepţi să fii iubit. Primăvara e când abia aştepţi nu să primeşti flori

Plânge mama... Câte lacrimi varsă o mamă Ştie numai Dumnezeu, Spini în inima-i sărmană Chin şi gemete mereu. N-ai avut copilărie... Toți te-au înhămat la jug, De-ai fi avut brațe- o mie Toate le-ar fi pus la plug. Mă-ntrebam, adesea...oare Cum duci lingura la gură Şi curg lacrimi, în mâncare Din frumoasa ta făptură. Băteai drumul întristată Când alții erau la şcoală, Cum să nu fii supărată... Când plângea şi talpa goală? Şi câți te-au luat în râs Fiindcă n-aveai haină groasă, Ştiu, măicuță...cât ai plâns... Dar erați prea mulți la masă. Amintiri...ce dor ca boala Şi nu găseşti alinare... Îți ştergi ochii, cu năframa, Plânge mama...şi mă doare... 22 februarie 2018 Ploieşti Vasile Coman