Tricolorul este sufletul viu al Basarabiei româneşti. Pe cerul liber al Ţării, Tricolorul are nimbul sfinţilor biruitori, a martirilor şi marilor unificatori ai Neamului Românesc.
La 27 aprilie 1990, când am votat readucerea Acasă a Tricolorului, am văzut pe cerul albastru mai mulți îngeri păzitori, care binecuvântau mulțimile fericite, prinse în „Hora Unirii” din Piața Marii Adunări Naționale. Unitatea moldovenilor și Tricolorul uriaș, care învăluia Basarabia în acele ore de bucurie colectivă și de dreptate mult așteptată, zguduiau rău imperiul minciunii și terorii, arătându-i Kremlinului că România se reîntoarce pașnic, prin Limbă, Alfabet și Tricolor, în teritoriile ei răpite de monstrul de la Est. Tricolorul arăta așa de frumos și atât de al nostru pe cerul Moldovei, încât și cei rătăciți și otrăviți de propaganda moscovită, l-au îndrăgit ca pe ceva de-al lor.
Tricolorul e partea de suflet a românilor basarabeni, care îi unește, dându-le tuturor tăria și încrederea în reîntregirea României noastre!
Când flamura tricoloră se întinde peste secolele de luptă ale înaintaşilor întru apărarea şi perpetuarea fiinţei româneşti, pe pânza răsfirată poţi vedea chipul marilor ctitori, domnitori, unificatori şi cărturari deopotrivă cu chipul tuturor generaţiilor, care au păstrat grămăjoară Neamul şi au înălţat România eternă.
În teritoriile româneşti ocupate de sovietici, însuşi cuvântul Tricolor fusese aruncat din manuale, cărţi şi dicţionare. Devenise foarte suspect şi cuvântul curcubeu, care era întors pe toate părţile de cenzura străină. Orice asociere sau invocare a Tricolorului însemna acuzaţii grave de naţionalism românesc, arest, exil, ospiciu sau ani grei de închisoare. Totuşi, în anii de teroare, au fost oameni, care au avut curajul să înfrunte deschis cruzimea şi barbaria autorităţilor sovieto-rusești. Unul, dintre cei foarte, foarte puţini, a fost Gheorghe Muruziuc, un erou al românimii basarabene, un erou neglijat, uitat şi înghiţit de anonimat.
În zori de zi, pe data de 28 iunie 1966, când autorităţile comuniste urmau să serbeze în gubernie „eliberarea norodului moldovenesc de sub jugul ocupanţilor români”, pe cel mai înalt turn din nordul Moldovei, la fabrica de zahăr de la Alexăndreni, flutura falnic Tricolorul românesc. Sus, la înălţimea de 45 de metri, pe vârful furnalului, Gheorghe Muruziuc, străjuia cu mândrie Drapelul României.
De câte ori vă ridicaţi ochii în sus şi priviţi cu mândrie la frumuseţea Tricolorului nostru, amintiţi-vă de Gheorghe Muruziuc, eroul care a plătit cu preţul libertăţii înălţarea Drapelului României deasupra Basarabiei ocupate la 28 iunie 1966.
Măcar după 58 de ani de la acea faptă excepțională, care a salvat onoarea a peste 4,5 milioane de ostateci ai regimului rusesc de ocupație, conducerea R.Moldova ar putea să-i recunoască oficial, post-mortem, contribuția deosebită la rezistența deschisă pentru afirmarea adevărului și supraviețuirea Basarabiei românești în anii de cumplită rusificare și distrugere a ființei naționale.
Plecăciunea şi recunoştinţa tuturor celor care simt româneşte, acum şi de-a pururi, eroului Gheorghe Muruziuc!
Alecu Reniță
Foto A.R. Chișinău. 27 martie 2016. Sub flamura Tricolorului, generațiile actuale cinstesc marii înaintați din „Sfatul Țării”, care în condiții catastrofale au avut înțelepciunea și curajul să voteze Unirea Basarabiei cu Patria-Mamă -- România!
Присоединяйтесь к ОК, чтобы подписаться на группу и комментировать публикации.
Нет комментариев