Предыдущая публикация
După 21 de ani de căsătorie, soţia mea a dorit să ies cu altă femeie la cină şi la un film.
Mi-a spus:
“Te iubesc, dar ştiu că şi această femeie te iubeşte şi i-ar place să petreacă puţin timp cu tine.”
Această femeie cu care soţia mea era de acord să ies era mama mea, care era văduvă de 19 ani, iar cerinţele serviciului meu şi ai celor 3 copii însemna că puteam să o vizitez doar ocazional.
În acea seara am sunat să o invit la cină şi la film.
“Ce e cu tine, s-a întâmplat ceva?” - a întrebat ea.
“M-am gândit că ar fi plăcut să petrec timp cu tine” - i-am răspuns. “Doar noi doi!”
S-a gândit pentru un moment şi apoi a zis:
“Mi-ar place foarte mult!”
În acea zi, după muncă, am pornit spre ea şi eram puţin îngrijorat. Îşi aranjase părul în bucle şi a purtat rochia pe care o purtase când a sărbătorit ultima aniversare a căsătoriei ei. A zâmbit şi faţa ei era la fel de luminoasă ca cea a unui înger.
“Le-am spus prietenilor mei că ies cu fiul meu şi au fost impresionaţi” - a spus ea, intrând în maşină.
Am mers la un restaurant care, deşi nu era prea elegant, era foarte plăcut şi cu o atmosferă deosebită. Mama mi-a luat braţul ca şi cum ar fi fost soţia preşedintelui Americii.
După ce ne-am aşezat, a trebuit să-i citesc meniul. Ochii ei mai vedeau doar literele mari.
Ajuns la jumătatea meniului, mi-am ridicat privirea şi am văzut-o pe mama cum se uita la mine. Avea un zâmbet nostalgic pe buze.
“Eu eram cea care îţi citea ţie meniul când erai mic” - spuse ea.
“Acum e momentul să te linişteşti şi să mă laşi să îţi întorc favorul” - am răspuns eu.
În timpul cinei am avut o conversaţie plăcută – nimic extraordinar, pur şi simplu am aflat despre evenimentele recente din viaţa celuilalt. Am vorbit atât de mult încât am uitat complet de film. Când am ajuns acasă la ea, mai târziu, a spus:
“Am să mai ies cu tine, dar numai dacă mă laşi să te invit eu!”
Am fost, bineînţeles, de acord.
“Cum a fost cina ta?” - m-a întrebat soţia, când am ajuns acasă.
“Foarte frumoasă! Mai frumoasă decât mi-aş fi putut imagina” - i-am răspuns.
Câteva zile mai târziu, mama a murit datorită unui infarct.
S-a întâmplat atât de repede, încât nu am avut ce să fac pentru ea.
Ceva timp mai târziu am primit un plic cu o copie a notei de plată de la restaurantul unde am fost doar eu cu mama. Pe o hârtie ataşată ei scria:
“Am plătit nota în avans. Nu eram sigură că o să pot să ajung la următoarea întâlnire cu tine; însă, în orice caz, am plătit două tacâmuri, unul pentru tine şi unul pentru nevasta ta(scumpa mea noră). Nu vei şti niciodată cât a însemnat acea seară pentru mine! Te iubesc, fiule!”
În acel moment am înţeles importanţa de a spune “Te iubesc!” la timp şi de a acorda celor dragi timpul pe care îl merită. Nimic în viaţă nu este mai important ca ființele dragi.
Ion Batranu!
Следующая публикация
Нет комментариев