"Ce s-ar alege, dar, de lumea noastră dacă în ea nu s-ar mai naște prunci? Ne-am lepăda de Lege și porunci, ne-am lepăda de tot ce este bun și viu și ar rămâne-n urma noastră doar pustiu, iar înaintea noastră umbra morții ca să ne-acopere în veacuri sorții. Ce sunt, dar, frunzele pentru copac? Lumina, aerul și apa se prefac în inima lor verde-n seva dulce, care, curgând în trunchi, din moarte-l smulge și îl înveșnicește, an de an. Altminteri, rostul codrului s-ar duce-n van, cum rostul lumii fără de copii, fără aceste dulci, cerești solii care prin frumusețea lor dumnezeiască vin veșnicia ca să ne-o vestească." Sfânta Mare Muceniță Împărăteasă Alexandra