ÎN PLOAIA MEA Vreai să-ți asumi dreptul de-ai spune/ Ploii mele să oprească./ Ai tu curaj, putere, anume/ Să-mi ștergi perdeaua mea de ceață?/ Ești un om ca toți,/ Dar incercarea-ți e măreață,/ De nu câștigi, de n-o să poți,/ Rămâi în ploaie și în ceață./ Atunci târziu de tot va fi,/ Și vei rămâne-n reci șiroaie/ Cu adevărat mă vei iubi,/ Așa cum sunt, trăind în ploaie.../ În apa mea arde și focul,/ Alții sunt reci în zi cu soare,/ Poate pe drept îmi merit locul,/ Nu vreau mai mult, plăcut mă doare./ La poarta mea am tras zăvoare,/ Lăsând mai tot ce am avut,/ În ploaia mea nimic nu moare,/ Nu vreau să-ntorc eu în trecut./ De-ai ști cât mult eu simt plăcere/ Câ