Stii va veni o zi
Cind tu nu vei mai fii...
cum ai fost
Și tot ce ai făcut
nu va mai avea
Nici un sens nici un rost
Ochi vor străluci
Buzele vor desena zâmbete
Iar tu vei simți
Că nu mai esti... singură
Am decis să plec
cu două ore înainte de nunta noastră
De la altar am ieșit ,în rochie de mireasă
Printre mașini și străzi străine
fugeam de la el, mă ascundeam de mine
Îl știam demult, din copilărie
de atunci s-a decis să fiu șoție
La școală într-o bancă noi doi am stat
eram o pereche de invidiat
Eu năzbâtioasă, să învăț nu-mi plăcea
iar el mereu și în toate mă ajuta
De la scoală spre facultate am mers împreună
mă ținea atunci foarte strîns de mînă
Nu doream să plec printre străini
s-o las pe mama , prieteni, chiar si pe vecini
Eram tînără încăpățîntă ,
îndrăgostită dar si alintată
După facultate, într-o zi a venit
Și-a zis, ajunge, e timpul de căsătorit
Te iubesc și așa mai d
Ascunși într-o casă de ceva săptămâni
Ei nu-și mai vorbesc de părcă-s străini
Numai au teme comune, copii-s plecați
Ei stau închiși ei stau izolați
-Îl mai iubesc? Ea se întreabă in gând
Iar lacrimile ei curg se aștern pe pământ
Tot umbla prin casă căutânduși de treabă
Doar pe el nu mai vrea să-l vadă
-Ce aveam în comun? Cum putem sa aflam
De ce mereu noi doi ne certam
Oare el a fost o alegere corectă?
E prea târziu sa mai avem regrete
Pentru el, ea, e doar o fantomă vie
Cu multe treburi prin Bucătărie
Ne machiată ne parfumată
Mereu obosita mereu ocupată
Cum sa recunoască lui nu-i pasa de ea
În gând el o are demult pe alta
Ana fata frumoasa, colega de clasă
Oare de ce ți-ai vândut iubirea
Pe bani ți-ai cumpărat fericirea
Îmi tot spui că nu mă mai iubești
Doar în ochi nu vrei sa mă privești
Vor trece ani , s-or cheltuii toți banii
Fericirea n-o aduc sărmanii
Și atunci o sa intrebi de mine
Unde sunt și dacă o duc bine
Dar să stii că va fii prea târziu
Eu de tine nu mai vreau să știu
Ai făcut o alegere gresită
Cum ai fost nu mai ești iubită...