Aprinde, tată , focul în cuptor
Și-mprăștie jăraticul pe vatră
Și potolește-mi flacara de dor
Ce-l simt în suflet ca o piatră
Așterne, mamă , masa în ogradă
Și pune pâinea coaptă pe prosop
Oprește-mă din zbucium și din grabă
Și dă -mi din liniște, măcar un strop
Mi-e dor sa m-așteptați ca altă dată
Parinții mei, mai sfintți cu fiecare an
Azi doar maicuța singură m-așteaptă
Și-o cruce rece sus pe deal
(V.)
Nu dor nici luptele pierdute,
nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele brațe slute
care să lupte nu mai vor.
Cât inima în piept îți cântă
ce-nseamnă-n luptă-un braț răpus?
Ce-ți pasă-n colb de-o spadă frântă
când te ridici cu-n steag, mai sus?
Înfrânt nu ești atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ți-s.
Adevăratele înfrângeri,
sunt renunțările la vis..