Petrecem zile de amară întristare,
Divinitatea lui Iisus e pusă la-ncercare,
Dumnezeu la moarte-l dă pe Fiul său,
Omenirea să o scape de păcatul greu.
Eu sunt Iuda, cel ce pe Mântuitoru-l vinde,
Care fără rușine spre treizeci de arginți mâna -și întinde,
Iscarioteanul sunt, care cu intenție urâtă,
Chipul Tău cel sfânt îndrăznește să-l sărute.
Sunt unul dintre cei ce strigă:" Să se răstignească!",
Căci plin sunt de păcate și duc o viață păgânească,
Fărădelegile mele sunt piroanele înfipte într-a Tale mădulare,
Iar coasta Ta împunsă e de cruda -mi nepăsare.
Să nu cădem în deznădejde, frați creștini,
Din morți Hristos va învia, timp peste puțin,
Cu dumnezeiasca Sa putere iadul îl va nimici,
- Nu plânge...
Otravă amară pentru mine-s lacrimile tale,
Dar antidot pentru ea nu găsesc și mi-e jale,
Sufletul meu de mila ta mi se frânge,
Te rog, draga mea, nu mai plânge...
Cum să te mângâi, cu ce să te-alin,
De care-ntristare ți-e sufletul plin,
Pot cu ceva amarul a-ți stinge?
Destăinuiește-mi, și te rog nu mai plânge...
Dacă în dar ți-aș aduce toată floarea din lume,
Și stelele cerului la picioare ți-aș pune,
Cu dragostea mea dacă inima ți-aș atinge,
Adevărat e, că mai mult nu vei mai plânge?
(Mihai Guz 28.04.2020)
А поздняя любовь-она безгрешная...
Ведь мы не телом любим, а душой,
Она надёжная, а не поспешная...
Согрета ожиданьем и мечтой...
А поздняя любовь такая сладкая,
Как будто мёдом залиты уста...
Дорога у неё прямая, гладкая...
И словно вновь всё с чистого листа!
Но поздняя любовь дана не каждому..
Тот счастлив, кто сумел её познать...
Она - награда самому отважному...
Не побоялся кто её принять...
Любовь годам никак не подчиняется...
Запретов никаких на чувства нет...
Лишь ярче с каждым годом разгорается...
Зажжённый сердцем негасимый свет..!!
Trăiesc, și simt, și observ totul, Și în memoria-mi păstrez, Acolo puțin câte puțin își află locul, Ceea ce iubesc și ce visez. Memoria mea, ea-i fără fund; Greșelile păstrându-mi toate, Nimic nu-mi permite să ascund, Așa mă chinuie de parcă m-ar bate. Aleargă, zboară amintiri, Îmi trag de suflet cam adesea, Și cu a trecutului dulci întâlniri, Vor totu-n felul lor să aranjeze. Trăiesc, și simt, și observ în al vieții umblet, Amintirea ce se-ntipărește-o prețuiesc, Noua zi vesel o salut cu un zâmbet, Căci trăiesc, și sper, și cred, și iubesc...