Păr negru, ochi albaștri,
Ce mare ai crescut ….
De cînd nu te –a văzut tata
Prințesă mică te-ai făcut .
Te-ai rotunjit la față
Și ești nițel mai naltă.
Mă uit la chipul tău –
Crăiasă adevărată.
Și –mi tremură privirea
Și ochii mi—se înmoaie
Iar pe pleoape simt căzînd
Mici picături de ploaie.
Și viața pe eșafod mi-aș da-o
Și inima din mine,
Doar să te știu aproape
Atunci cînd ții mai rău ori ții mai bine.
Și în genunchi eu mă arunc
Privind în sus spre cer,
Și rog să mi schimbe soarta
Să fiu cu odorașul meu .
Pentru Mădălina-Milena