De două zile plîngi că nu ai tată
De două zile plîngi că e plecat.
Și inima-n bucăți e sfărîmată
Iar sufletu-i rănit și-ndurerat.
Îl cauți rătăcită prin ogradă
Îți pare că-i în viață,că e viu.
Dar ochii tăi azi pot încă să-l vadă
În casa mare,rece în sicriu.
La capul lui trosnește-o lumînare
Care va arde ca și viața lui.
Durerea-n inimă și-n suflet e mai mare
Că ai rămas pe acest pămînt a nimănui.
Căci și mămica sus la ceruri e plecată
Și mama-i pe tărîmul lumii drepte.
Ea a plecat de ani îndurerată
Ca pe tăticu sus la ceruri să-l aștepte.
Iar lumea vine să-și ceară iertare
Să stea puțin,să-și eie rămas bun.
Spunîndu-ți...tatăl tău a fost om mare
A fost om gospodar,a fost om bun.
Iar tu