Satul meu
Pe o vale... , unde cândva a fost și apă
Care cu timpul s-a retras frumos
S-au adunat creștinii laolaltă
Și-au construit un sat mărinimos .
Au ridicat pereți din lut amestecat cu pleavă
Ca în final să le iasă o casă
Dând pentru toate, Tatălui cereasca Slavă,
Ocrotiți fiind de Binecuvântare aleasă
Au obținut o prea frumoasa așezare
Care în veacuri va domni aici
Înconjurat de dealuri și ogoare
Cu fața însă, îndreptată-n stânci.
E satul meu, așa cum este el micuț
Cu oameni care știu ce este greul
Cu bătrâni crescuți cu apa cea din puț
Ducându-și viața pe un mal de Răut.
Aveau pe timpuri boi, și-aveau căruțe
Și munceau ai noștri străbuniei,
Pentru o pâine plămădită cu
Acum 18 ani, în familia lui Ion și a Eufrosiniei Rotari se năștea primul lor odor, un băiețel. Un copil mic, frumos și adorabil, cu ochii mici, căprui și plini de fericire! Acest mic copilaș avea să aducă magia iubirii și a sărbătorilor de iarna, mai aproape de inimilor celor doi. Primul lor îngeraș era o binecuvântare și un prilej frumos de a păși în noul an. Cu timpul mica lor comoara creștea și împrăștia numai emoții de fericire în familia lor. Anii au trecut, copilul a crescut, în micul lor cuibușor a mai apărut încă o mică prințesă, frumoasa la chip care întărea și mai mult atmosfera din familia lor mică. Acești doi îngerași erau cea mai mare avere pe care o puteau avea cei doi îndrăgos