Peste Selişte e soare,
Iarbă multă şi cicoare,
Sfîntă linişte şi pace.
Cei plecaţi - veniţi încoace!
Vremuri grele și urâte.
A luat sătenii valul
Și-au rămas posomorâte
Chiscul, Țigănimea, Dealul.
Pentru nemurire este
Un monument înălțat
Dar, sărmanul, mai tot anul
Stă stingher și.... cam uitat.
Ridicați cu toții mâna
Selișteni ce ați plecat.
Cine-și amintește nucul
De la margine de sat?
(I. Mardari)