Zi de vara, dimineața. Soarele mingiie satul, ce se-ascunde in verdeața. iar sătenii - roi de albine, ce pornesc din zori la munca si se-ntorc cind seara vine. Satul meu - poveste vie cu Ilene- cosinzene si cu feti-frumoși feciorii , au plecat si te-au lăsat , t e-au părăsit ca cocorii... Cind e cerul înstelat , cind adorm adinc si ciinii, nu se-aude un lătrat , eu nu dorm , visez la tine. Vreau sa m-a întorc acasă si sa merg ca altădată pe cărările din vale dintr-un capăt pina-n altul. Așa tare îmi doresc sa cutreier prin tot satul,ca atunci, când eram mică si umblam cu colindatul. Apoi sa urc pe costisa , sa admir satul de sus si sa văd la cite case gospodarii de-acum nu-s. Sa alerg din