SINT O UCIGASA
Vrea sa ma confesez!!!
Anul acesta se implinesc zece ani de cind am comis o crima, involuntar, de nevoie, din multa dragoste, dar, la urma tot omor este!
Tatal meu s-a nascut artist: copilaria si adolescenta ii fusesera un bocet de jale; studiile si le facu in rima imbratisata cu meseria de hamal la gara de trenuri; cursul unui riu de munte de pe o pinza consumata reprezinta, in forma rezumata, viata lui de familie: pe alocuri linistita, cu salturi uriase si caderi abrupte... ; isi avea mersul elegant, in ritm de tangou, expira epitete si metafore si se nutrea de... balade populare. Inventa jocurile pentru a nu merge in directia curentului, ne educa prin intelepciunea prov
Fiecare femeie isi are momentul cind e printesa si cind e regina. Unele isi poarta titlul toata viata.
Felicitari, sora mea draga si Viata lunga nepoatei mele scumpe.
"Plecati acasa anul acesta?" - ne intreaba si ne vine spontan sa ne intrebam prietenii, desi marea lor majoritate isi au casele cumparate in tara unde muncesc.
Pai "acasa", se zice, nu este un loc geografic, dar e cel unde iti e sufletul...
Sufletul, dragii mei, si o zic cu o imensa amaraciune in git, exista atita cit sta intr-un corp, iar acesta din urma necesita de hrana, imbracaminte, medicamente, odihna... asa ca nu il poti cumpara cu sentimente!
Si apoi, cum sa explic eu copilului meu ca plec acasa, atunci cind, ajungind in vamele noastre si, bucurosi ca in sfirsit ne putem vorbi limba, sintem tinuti in coada ore in sir si venim tratati mai rau decit criminalii?
Acasa te intorceai ci
Ultima pagina din calendarul acestui an, scumpa mamica. Cred ca ziua de azi o sa se intinda pina peste noapte, ca sa incapa in timp urarile si gindurile tuturor celor ce te cunosc.
Tu, mama, nu doar ne-ai adus pe lume... Tu ne-ai daruit un suflet plin de dragoste si ne-ai dat intelepciune, apoi, ca pe niste sageti, ne-ai lansat cu arcul in viata. Apoi, fara sa ne impui ideile tale, ai asteptat ,cu rabdare si in suferinta, sa ne alegem culoarea preferata (In sens metaforic) , ca sa ne daruiesti un drapel; sa ne impiedicam de un arbore cazut in drumul nostru, ca sa ne insotesti la intoarcere; sa te acuzam de toate insuccesele noastre, iar tu sa ne cuprinzi in valul dragostei tale si sa ne ajut
Ma gindeam ca noi, cei ramasi pe acest amagitor "Odnoklassniki", sintem din generatiile vechi si mai stim inca a scrie. Dar...se vede ca ma inselasem. Eu intru mai era, dar notez de fiecare data ca nu mai avem nimic sa ne spunem, sa ne intrebam sau sa intrebam...
Oare ne-am transformat cu toate in "casnice", ca nu gasim nimic mai interesante, decit retete culinare?
Sau poate nimeni nu mai compune poezii si nu mai scrie romane de dragoste, de toti isi transmit unul altuia doar bancurì rusesti, deseori de Prost gust ???
Colei, cit de saraci in sensul adevarat al cuvintului am mai devenit!!!
Unde tindem sa ajungem, fratii mei?!!