Ieri, am fugit, din arșița orașului, în răcoarea satului Stroiești...
STROIEȘTI
Frumosule sătuc, Stroiești,
Adesea mă ademenești
Cu locuri sfinte, pitorești,
Cu verdele ca din povești.
Pe lac, bisericuța mică
Stă liniștită, fără frică –
Dușmanii nu vor năvăli,
Căci apa o va ocroti!
Curg reci izvoare printre stânci
Și cale-și fac spre râpi adânci,
Cascade cad pe lespezi vechi,
Adapă arborii străvechi,
O moară tristă ne privește,
Despre trecut, ne povestește:
„Mult grâu mai măcinam odată,
Acum, înțepenită-i roata...”
Aleargă apa, repejor,
Spre Nistru, pe sub podișor.
Feericul aici domnește
Și sufletu-mi întinerește!
Stă Turnul Vânturilor sus,
Peisaje mai frum
На губах твоих нежнейшая улыбка,
И задором молодым сияет взгляд,
Может быть, какая-то ошибка,
Что тебе, сестренка, 50?!
Впрочем, мы года считать не будем.
Пятьдесят, не пятьдесят — не в этом суть.
Обожаем мы тебя и крепко любим,
Главное, об этом не забудь!