Călăuzit de dorul ăst prielnic
As vrea să plec, să mi se piardă urma
Răzleț prin munți, prin vai, răzleț asemăn
Păstorul care-și pierduse turma.
Să uit pe rând seninul cetei voastre
Iar voi uitați eu cine-am fost anume
Și - ntregul rost al pribegie mele
Să-l i grupați în rasul unei glume
Iar la vre-o an, în jurul unei mese
Dezmormîntînd trecutul din uitare
Să vă munciți un ceas întreg, zadarnic
Într-a icoanei mele întrupare
Și-ntr-un târziu, de răsăriva unul
Cu glasul lui să-mi lumineze urma
Voi să-nchinați, dining încet cântarea
Păstorul uit care-și pierduse turma.
O. Goga
"Şcoala, primul şi ultimul bastion al statului, a fost înfrîntă. Educaţia a primit lovitura de moarte, stingîndu-se sub ochii tuturor de o hemoragie internă. În continuare oamenii pot fi folosiţi oricum, deoarece legea şi credinţa au fost înlocuite de puterea banului, de instinctul primar al competiţiei şi supravieţuirii."
ieromonah Savatie Baştovoi