Mămico, tu te-ai dus în lume Să aduni bani c-aici nu ai, Şi lacrimi grele-ţi udau faţa În braţe tu când mă strângeai. Ai spus atunci că nu stai mult, Că o să –ţi fie dor de mine, Eu nu ştiu unde ai ajuns Da-ncep să cred că-ţi este bine. Tu vii acasă tot mai rar, Mă cresc bunici în loc de mamă, Şi singur sânt acum în lume Doar nime- acasă nu mă cheamă. Din când în când, încerci cu bani, Să îmi alini singurătatea, Eu cred că tu îmi trebuieşti Dar te-a schimbat străinătatea. Îmi spui la telefon că vii Şi îmi promiţi atunci de toate, Că am să fiu din nou copil, Dar ştii, mămico;nu se poate… Ştii…eu nu cred ce spun vecinii- Că tu, măicuţă, m-ai uitat. Doar m-au crescut…Să îi cred oare? Aşa-i