Poate-am zâmbit, când sufletul mi-a plâns..
Și-am strâns câte ceva, când n-am avut de-ajuns.
Doar voi mi-ați fost averea, lumina dimineții,
Doar voi mi-ați dat puterea și bucuria vieții!
N-am cunoscut alintul si am păstrat o taină,
Am știut ce-i cuvântul și-am îmbrăcat o haină.
Nu am înstrăinat nici dorul, nici durerea...
Și-am chibzuit cu grijă puținul, mângâierea.
Eu n-am avut în viață, decât un singur drum;
...și nici alegeri multe, cum voi aveți acum.
Nu am știut de multe...și-am fost mai așezată,
La mare sau la munte, nu am ajuns vreodată.
Să nu uitați de mine...că-mi sunteți mângâiere...
Doar asta mă mai ține și îmi mai dă putere!
Să nu-mi aduceți flori, atunci când n-am să fiu,
Acu