LA SIRME
Satul în care te naști și crești,
Întotdeauna cu drag să-l slăvești.
Aici ți-este binecuvântată vatra,
Aici te întâmpină mama și tata.
Cine întâi i-a așezat temelia,
Și-a zidit casa, a plantat via.
A mai săpat lângă ea o fântână,
A sădit pomii și-a îngrădit stână.
Era înțelept acel prim gospodar,
Avea hărnicie, înzestrat cu har.
De aceea satul începu sa crească,
Câmpia împrejur porni să rodească.
Prin mijlocul satului curge pârâul,
Ducând cu apele sale tot răul.
Sătenii rămân toată viața uniți,
Chiar dacă au fost de el despărțiți.
Văzându-l prima oară tătarii nogai,
Porunci armatei lor: ” Pe loc stai!”
I-au umilit pe săteni, i-au furat,
Însă sătucul drag n-au lep