Te gîndeşti de ce eşti mereu tu victima? Victima singurătăţii, dorului, sentimentelor, durerii, oamenilor? Eşti mereu tristă, plină de probleme, de zîmbete false? Crezi că părinţii nu te înţeleg, te ceartă, dar e în zadar...Zilele trec iar tu tot mai rău te simţi şi nu ai acea senzaţie de fericire. Dar vreau doar să ştii ceva. Eşti tînără, mai tînără decît crezi şi eşti frumoasă, mai frumoasă decît ai crede. Deci te rog frumos, nu-ţi distruge adolescenţa ascultînd persoane stupide care nu ştiu nimic despre tine. Eşti grasă, eşti anorexică, eşti înaltă, eşti scundă. Cui îi pasă? Nu,serios acum,chiar contează?
Ochii tăi sunt aşa frumoşi, cineva s-ar putea pierde în ei. Apoi mai e şi zîmbetul t