Când am fost la pat de boală, cu hernie, care era de fapt o inflamație, timp de jumătate de an, familia, prietenii cei mai dragi, mă direcționau să fac operație. Lupta era acerbă. Cedasem și în spital, în ultimul moment, căutam salvarea, ca să evit operația pentru care deja semnasem, crezând că va fi cu laser. Nimeni nu a dorit să mă scoată din spital. Și atunci, mi-am zis: Eu sunt jurnalistă experimentată și trebuie să știu cum „evadez” din spital, cu o zi-două înainte de intervenție. Atunci, am realizat că există posibilitatea unei cereri în scris, de renunțare la intervenție. Fricile mele rudimentare au determinat o tergiversare a apariției medicului pentru a-mi recepționa cererea de renu