Învață să te bucuri.
Bucurăte azi de viață,
Mâine poate fi târziu,
Glumește, cântă și dansează
Anii trec, se duc zurliu.
Fii deștept, deschide ochii
Analizează că ești viu ,
Acum cât anii tinereții
Nu te-au parasit , mai știu!
Nu te da mare și tare
Să-ți arăți că ești voinic,
Anii zboară-n continuare
Și-n curînd ajungi, nimic .
Ia din viață ce-i mai bun
Nu lăsa de azi pe mâine,
Clipele-s ca un tutun
Ce a ars, scrumul rămâne.
Nicu Diacon.
Unde-mi ești copilărie?
Într-un amurg de seară
În tăcerea nopții,
Mă ea un dor de sat, de țară
De mă cuprind emoții.
Și mă afund în amintire
Cu ochii închiși de somn ușor
Îmi amintesc copilărie
de-al tău farmec amețitor,
"E ca un vis" - aș zice eu.
Când te trezesti, dispare.
E ca povestea unui zmeu
Ce zboara-n departare.
Ce mult a-și vrea să mă întorc
În vremea cea de mai de mult,
Sa fiu copil și să ma joc
Prin apă și prin lut.
Sa alerg, să râd, să cânt.
Sa arunc cu petre-n zare,
Să fiu copilul fericit
Ce alerga prin soare .
Dacă ar fi să mă întorc
M-aș întoarce înainte ,
Unde toți stăteam la foc
Pe când soarele asfinte.
Unde-mi ești copilărie?
Unde te-ai ascuns?
Dacă te-ai
Am uitat.
Am uitat să mai fim oameni!
Am uitat cine suntem!
De iubire am uitat ,
Plini de ură și blestem.
N-ai cu cine să vorbești
Când ți-e dor de o vorbă bună,
Într-o lume ce trăiești
Cu o minte așa nebună.
Mulți alergă după bani
În timp ce alții din puțin se bucură,
Dar nu se gândesc la ani
Și ajung de se înjură!
În goana după bogăție
Anii trec neobservați ,
Am uitat ce-i omenie
Cu atâta ura între frați.
Strâns în mine ca-ntr-un templu
Stau și mă gândesc mereu
De unde să luăm exemplu?
Și să ne vindecăm de rau.
Nicu Diacon:
Am uitat.
Am uitat să mai fim oameni!
Am uitat cine suntem!
De iubire am uitat ,
Plini de ură și blestem.
N-ai cu cine să vorbești
Când ți-e dor de o vorbă bună,
Într-o lume ce trăiești
Cu o minte așa nebună.
Mulți alergă după bani
În timp ce alții din puțin se bucură,
Dar nu se gândesc la ani
Și ajung de se înjură!
În goana după bogăție
Anii trec neobservați ,
Am uitat ce-i omenie
Cu atâta ura între frați.
Strâns în mine ca-ntr-un templu
Stau și mă gândesc mereu
De unde să luăm exemplu?
Și să ne vindecăm de rau.
Nicu Diacon: